Am pierdut obiceiul sa scriu cate o cronica insa incerc sa revin incet incet.. nu-mi promit nimic.As fi vrut sa scriu despre
Into the wild sau
No country for old men insa
Atonement este mai mult decat un film, fiind bazat pe romanul lui
Ian McEwan Atonement publicat in 2001.
Un film facut cu acuratetea unei piese de teatru si cu sensibilitatea si tragedia romanului.. nu stiu ce ar trebui sa comentez, insa trebuie sa citesc si romanul.Filmul in sine il ilustreaza destul de bine iar interpretarea e pe masura.
Greselile facute indiferent cum si cand vor fi regretate toate viata si mai mult decat atat.Micuta
Briony Tallis de altfel si autoarea acestei tragedii marturiseste stupid ce s-a intamplat in aceea seara, astfel totul de acum inainte nu va mai fi la fel.Acea singura seara si acea simpla scrisoare au pus capat povestii de dragoste ce trebuia sa fie intre cei doi.
Briony va trai toata viata cu aceasta povara iremediabila si ajunge printr-un gest de extrema ispasire sa creeze povestea lor dragoste prin romanul pe care il va termina la sfarsitul vietii.
Totul este direct, cutremurator si tragic.Briony povesteste in finalul filmului fara alta posibililate de a schimba ceva in realitate destinul tragic al surorii ei si a lui Robbie ''victima'' acuzata pe nedrept de Briony ''cea fara discernamant''.
Cel de-al Doilea Razboi Mondial completeaza desfasurarea eveniumentelor, acestea fiind foarte expresiv prezentate... totusi incerc sa fiu cat de poate de direct si sa spun exact ceea ce ar trebui spus.Anume ca greselile nu pot fi reparate niciodata cu adevarat, toata viata risti sa traiesti cu remuscari( in cazul de fata ''remuscare'' e putin spus), simpla poveste de dragoste care ar fi putut fi iar intr-un final, o ultima increcare de a autoarei(Briony) care creaza un '' ce ar fi fost daca'' si chiar reuseste cu succes sa continuie povestea lor de dragoste in roman si in sufletul ei.
